retetearticole

 

Mastiha - lacrimile din Chios

Adaugat 29 Martie 2011 la 11:32 de Paulbogdan_a

 

scris de Paul Agopian

Condiment, medicament, aroma sau mai bine spus toate la un loc, se regasesc in albul translucid al unor mici bucatele de rasina numita mastiha (gr.μαστίχα). Aceasta rasina solidificata, despre a carei intrebuintare se vorbeste inca de acum 2500 de ani, este de fapt seva unui arbust (Pistacia lentiscus) din famila rasinoaselor, care creste in insula Chios din Marea Egee. Seva solidificata sub forma de rasina a acestui copac, este considerata stramosul gumei de mestecat iar, numele “mastiha”, din grecescul “mastichein”(a scrasni dintii) este la originea etimologica a verbului “a mesteca” in mai multe limbi ( engl. masticate, fr. mastiquer, lat. masticare).

In Grecia este cunoascuta sub numele de “lacrimi de Chios”, dupa numele insulei Chios unde creste acest arbore si, se prezinta sub forma unor lacrimi sau picaturi de culoare alb translucid. Avand in prima faza o consistenta vascoasa, mastiha este expusa la soare pentru a se transforma mai apoi in bucatele albicioase si casante de rasina. Atunci cand este mestecata, mastiha se transforma intr-o guma moale, de un alb stralucitor si aroma placuta. Gustul este usor amar la inceput dar, in scurt timp confera o senzatie racoritoare, o aroma cu nuante de pin sau cedru. Un aspect foarte interesant este acela ca, desi arborele mastiha poate fi intalnit din Maroc pana in Peninsul Iberica, din Turcia pana in Iran, insula Chios este singurul loc unde acest acesta produce cea mai pura rasina.

Mastiha a fost folosita ca medicament inca din antichitate si, este folosita si azi in medicina traditionala din Orient in tratarea multor afectiuni. Exista numeroase informatii cu privire la diferitele intrebuintari ale rasinii mastiha in Cartagina Antica, Egipt si Arabia. In Grecia Antica era folosita in tratarea muscaturilor de sarpe iar, in India si Persia era folosita la obturarea cariilor dentare. Hipocrate recomanda Mastiha in tratarea bolilor digestive si a racelilor, Galenus sugera ca poate fi folosita la tratarea bronsitelor si imbunatatirea calitatii sangelui.

In timpul Imperiului Roman, mastiha este asociata cu numele imparatul Heliogavalus (218-222), cunoscut pentru comportamentul sau excentric.

Acesta obisnuia organizeze petreceri fastuoase la care invitatii erau acoperiti de adevarate valuri de petale de trandafir ce erau aruncate din tavan. In vremea aceea trandafirii se aduceau tocmai din Egipt si, se vindeau la preturi exorbitante. Se spune ca Heliogavalus a amestecat uleiul esential de mastiha cu vin, obtinand un produs ce s-a numit “masticatum”. Aristocratia romana pretuia enorm Mastiha, femeile obisnuiau sa foloseasca pentru albirea dintilor, Lawrence Alma-Tadema - The Roses of Heliogabalus, 1888 scobitori facute din lemnul copacului de Mastiha, practica ce s-a pastrat pana in Evul Mediu in Franta, Anglia, Olanda si Spania.
Ocupatia genoveza a insulei Chios (1346-1566) marcheaza inceputul unei noi ere a comertului cu mastiha. Neobositii negustori genovezi au organizat si controlat sistematic comertul cu pretioasa rasina, reusind sa o vanda pe pietele din est si vest. Astfel, mastiha a castigat un deosebit renume si ajuns sa calatoreasca spre marile orase-centre comeciale ale acelor vremuri. Din Cipru la Alexandria, din Venetia la Marsilia, lacrimile din Chios au devenit renumite si foarte cautate.

Pe vremea cand Chiosul era sub ocupatie otomana, mastiha valora greutatea ei in aur. In 1822, in timpul Masacrului de la Chios, singurii care au scapat de moarte au fost locuitorii micilor sate producatoare de mastiha, cunoscute si sub numele de Mastichochoria (Μαστιχοχώρια). Acesti locuitori ai Chiosului de sud, numit de otomani “Sakiz Adasi” (Insula de guma), aveau misiunea sa aprovizioneze cu pretioasa rasina haremul sultanului. In perioada Imperiului Otoman, mastiha era un privilegiu rezervat sultanului, furtul acesteia fiind pedepsit cu moartea. Rasina era folosita mai ales de catre cadanele din harem la improspatarea respiratiei si albirea dintilor.

Recoltarea acestor picaturilor de rasina este o activitate laborioasa si de lunga durata. Procesul in sine consta in provocarea unor rani arborelui de mastiha, de regula prin aplicarea de mici crestaturi in scoarta acestuia. In antichitate, ranirea scoartei se facea prin biciuirea copacului cu un bici cu noduri plumbuite, mult timp, copacul de mastiha fiind numit “copacul care este biciuit”.

Printre multiplele intrebuintari ale mastiha amintim pentru inceput, cele doua bauturile traditionale ale Greciei ce se reunesc sub denumirea de Mastika. Una este un lichior pe baza de coniac, condimentat cu rasina copacului de mastiha, numit si Chios Mastika (Mastichato). Acesta se serveste frecvent alaturi de deserturi facute din migdale pentru a-i spori aroma. A doua, este Ouzo, un distilat tare, puternic aromat cu anason, coriandru, cuisoare, scortisoara, fenell si mastiha. Se serveste de regula cu gheata, o caracteristica interesanta este ca devine alb in contact cu apa.

Mastiha s-a folosit intens in antichitate la prepararea mancarurilor si, mai ales a deserturilor carora le confera o aroma subtila de cedru. Chiar si in zilele noastre, prestioasa rasina se folosete la prepararea deserturilor atat in Grecia, cat si in tarile orientale. Astfel, putem gasi o renumita inghetata cu mastiha, produse de patiserie, bauturi racoritoare dar si, paine, cafea si chiar kebab asezonat cu mastiha. Rasina arborelui de mastiha este un ingredient principal pentru painea preparata de sarbatori in Grecia. Painea dulce tsoureki, asemanatoare cu cozonacul, ce se pregateste de Paste, cunoscuta si sub numele de “painea luminata” si, Vasilopita, painea traditionala preparata in Grecia cu ocazia Anului Nou.

Mastiha din Chios combinata cu zahar a dat nastere unui desert deosebit, un fel de dulceata aromata, cunoscuta sub numele de hyporvrychio sau dulce alb. Istoria acestui desert pleaca din vechiul Constantinopol si rezista si in zile noastre, fiind un desert servit musafirilor care vin in vizita.

Cercetari de data recenta au confirmat ca mastiha contine antioxidanti si are proprietati antibacteriale si antifungice, poate ajuta in controlarea nivelului colesterolului si poate ajuta in lupta impotriva infectiiilor si a bolilor digestive. In industria cosmetica, mastiha se foloseste la fabricarea produselor cu arome naturale (parfumuri, sapunuri, sampoane, lotiuni, pasta de dinti). Mastiha este unul dintre zecile de ingrediente atent selectionate si masurate, folosite de Biserica Ortodoxa la prepararea Sfantului Mir.

De-a lungul mileniilor, aceste lacrimi pietrificate in care se oglindesc aievea tarmurile insorite ale Marii Egee, au reusit sa transceada meleagurile de origine si sa isi gaseasca locul in viata multor popoare. Alchimia dintre structura solului calcaros si clima face si azi din Chios sigurul loc unde copacul de Mastiha produce pretioasele picaturi de rasina.

Comentarii (0)